Imi pare rau ca mereu aleg oamenii nepotriviti. Sau poate doar momentul e nepotrivit! Ma indragostesc mereu de cine nu trebuie. Si sufar si nu inteleg. Dau vina pe ei, dau vina pe soarta, dau vina pe karma. Cand, de fapt, eu aleg. Eu controlez ce simt, cum simt si cat simt. Si atunci de ce toata suferinta asta continua? De ce o pierdere de vreme cu niste oameni care nu sunt acolo, care nu ma tin de mana si care apar si dispar cand au chef?
Se spune ca facem alegeri, ni le asumam si traim cu ele! Da, alegem, probabil ca ne si asumam, dar de ce trebuie sa traim o perioada agatati de niste oameni care nu dau doi bani pe noi? Asta e intrebarea serii, venita de la persoana apropiata care m-a privit in ochi si m-a intrebat pur si simplu : „de ce te agati de oameni care nu dau doi bani pe tine?”
Ma gandesc de atunci la intrebarea asta si nu am un raspuns. Poate pentru ca vad mai mult de atat, poate pentru ca imi doresc sa fie altfel sau poate ca doar sunt fraiera. Imi asum! Dar, in timp ce imi asum, sufar. Si imi doresc sa fie altfel si sa traiesc iubirea aia ca in povesti, care te consuma si iti place, care iti taie respiratia si nu te deranjeaza pentru ca stii cum sa respiri si asa, care te implineste si te face sa nu mai cauti altceva.
Vreau sa ma trezesc intr-o dimineata si sa iti simt respiratia pe piele, sa iti simt imbratisarea stransa si sa ma uit in stanga mea si sa fii tu, linistit, ravasit si cald. Sa nu ma mai satur sa ma uit la tine si sa stiu ca n-o sa pleci niciodata, ca ai venit sa ramai si sa ma saruti in fiecare dimineata, cand ma cauti prin pat si imi arunci un zambet, cu ochii intredeschisi.
Nu vreau sa incerc sa fiu fericita si sa accept putin pentru asta. Nu vreau sa caut fericirea in oamenii nepotriviti. Vreau fericirea deplina, din visul meu cu tine, nu vreau frica si orgoliu, nu vreau zone de confort si cuvinte dure, vreau sa fii aici si sa simt ca iti pasa. Nu vreau sa stai deasupra sau dedesubt, vreau sa stai langa mine si sa construim o lume intreaga impreuna, vreau sa fii real, autentic, implicat. Sa vad lumea prin ochii tai si sa fii lumea mea. Nu am spus ca e usor, dar lucrurile bune nu se obtin usor, nu vin din zona de confort si nu se livreaza pe o tava de argint.
Pentru lucrurile bune lupti, nu incerci marea cu degetul si nu astepti sa vezi daca iese ceva. Lupti si te zbati si faci fata. Si strangi din dinti daca e greu.
Sunt prea multe cupluri cu oameni singuri! Sunt prea multi ochi tristi! Sunt prea multi nefericiti in lumea asta doar pentru ca nu au curajul sa lupte!
Don’t give up on me, baby! You promissed!
Cu drag,
Ra Lu ❤
RaLu cu spatiu 
Poate ca nu ai încheiat și tăiat legăturile cu trecutul. Poate ți-ai construit ” involuntar” tipare pe care le atragi. Pana când nu vei realiza exact de unde și cum, povestea va rămâne aceeași dar cu alte personaje.
Să începi cu tine , sa te iubești pe tine este marea provocare. După , vine restul de la sine , doar sa cerem.
ApreciazăApreciază