#100lettersfroRalu * „Pay it forward” nu e doar un film … Day 82! 82th letter!

De ce ar trebui sa vezi „Pay it forward”? Pentru ca, daca nu l-ai vazut inca, este, din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai bune filme despre bunatate, despre neconditionat si despre ideea de lume mai buna. Nu ai cum sa nu fii impresionat si, oricat de necredincios si lipsit de orice speranta ai fi, nu ai cum sa nu te gandesti ca ideea de a da mai departe poate sa schimbe lumea.

Ne plangem de ceilalti, ne plangem de lumea in care traim, ne plangem de societate, de ideea de efect de turma si de ingrozitorul control al maselor. Si in afara de a ne plange, ce mai facem?

Stiu multi oameni care, daca ar putea, si-ar trece in CV, la capitolul Skills, pe primul loc, BUNATATEA. Si s-ar considera caritabili. Si daca ii intrebi pe acei oameni cand au intins ultima oara o mana de ajutor, nu ai primi un raspuns.

Eu vreau o lume a mea, o lume buna, o lume in care sa barfim mai putin si sa ajutam mai mult, o lume in care sa invidiem mai putin si sa respectam mai mult. Sa daruim si sa nu asteptam nimic in schimb.

Cand eram mica si primeam eterna intrebare, motiv de haz si gluma printre neamuri, „ce vrei sa fii cand vei fi mare?” raspundeam „doctor”. Apoi „avocat”, apoi „profesor”. Cred ca am vrut sa fiu si politist. Ba nu, chiar am vrut. M-a urmarit ani de zile o intamplare din copilarie cu un anume politist Vrabie, de undeva din tara, care facuse o nedreptate. Si mintea mea de copil a vrut mult timp sa se intoarca acolo sa-l pedepseasca pe acel politist.

Mai tarziu, cand am inceput sa inteleg cu ce se mananca viata asta, mi-am dat seama ca vreau sa fiu OM cand o sa fiu mare. Ca vreau sa ajut si vreau sa fac ceva notabil, nu doar sa-mi numar zilele pana la final. Pentru ca, in final, cand tragi linie, nu ramai decat cu constiinta. Si ea o sa te faca sa te doara multe alegeri pe care le-ai facut in viata.

Vorbesc foarte rar despre asta, dar, in mintea mea ramane un vis, care e trecut subliniat si bolduit pe lista de lucruri de facut in viata asta. Si visul meu are legatura cu o intamplare din primul an de facultate. Stateam in Iancului si aveam nevoie sa ajung in Pantelimon. Cu tramvaiul. Seara, relativ liber. Urc. Ma agat de o bara si astept statia-destinatie. Pe la jumatatea drumului, urca o batranica. Mica de statura, cu un batic mare, tras aproape peste fata. Cu doua plase. S-a asezat cumva pe traiectoria pe care ochii mei imi proiectasera pana atunci gandurile. Si mi-a atras atentia. Nu ii vedeam fata, nu vedeam decat ca parul ei alb, iesit pe alocuri peste marginea baticului, o facea sa para din povesti. Altfel, nu parea iesita din comun. Doar o femeie batrana intr-un tramvai. Fara sa stie, a devenit motivul visului meu si o sa-mi ramana intiparita in minte toata viata. La un moment dat s-a intors si mi-a blocat privirea. Pe fata ei trista ramasesera urmele unui abuz pentru care ti-ar da lacrimile. In jurul unui ochi era atat de vanata incat nu ai fi putut nici macar sa iti imaginezi durerea sufleteasca din spatele ranii. Acela a fost momentul in care eu am inceput sa fiu foarte atenta la oameni si, mai mult decat atat, a fost momentul in care am decis ca, intr-un fel, candva, cumva, in aceasta viata, o sa aduc liniste in sufletele unor batrani care ajung sa-si traiasca batranetea in chin si durere. Ei vor avea o casuta alba, o gradina plina de copaci si bancute si niste oameni cu suflet care o sa le aline batranetea. Si o sa fie modalitatea mea de a da mai departe.

„Pay it forward” nu e doar un film. E o lectie. Despre ajutor, despre iubire neconditionata, despre omenie si despre a face bine altui om decat cel de la care ai primit. „Pay it forward” este despre multiplicare si despre a face bine. Pentru tine poate fi doar un gest, insa pentru cel pe care il ajuti poate sa fie o speranta.

Daca nu ai vazut acest film, trebuie sa il vezi neaparat. Si e in regula sa plangi! Asta inseamna ca esti om, ca ai sentimente si ca ceva acolo, in adancul sufletului, s-a miscat.

Cu drag,

Ra Lu ❤

Publicitate