Te deranjeaza ca am zis asta?
Cam ce ar fi rau in asta? Nu e cazul sa astepti ca o printesa sa iti bata cineva la usa (ma folosesc obsesiv de usa asta, hmm … in curand usa o sa-mi ceara drepturi de autor). Nu e cazul sa astepti pentru ca nu mai traim in societatea in care fetele, dragele de ele, asteptau cuminti acasa, sa apara un petitor.
Lumea evolueaza si totul e in continua miscare. Cateodata am senzatia ca nu pot sa tin pasul cu evolutia asta. Acum nu ne mai casatorim. Traim in uniuni consensuale. Gen, suntem, dar nu suntem impreuna. Sau suntem impreuna, dar suntem separat. Stiu, am citit si eu definitia. Ce am scris anterior e o interpretare proprie.
Ideea de la care am pornit este aceea ca este in regula sa cauti. Printre multi oameni, cred ca mai sunt si barbati! Si unul dintre ei este pentru tine. Unul dintre ei te cauta, poate, dintotdeauna. Poate ca tu tii usa aia inchisa si el, saracul, nu are cum sa ajunga la tine. Poate ca tu esti prea ocupata sa fii ocupata, incat el nu poate decat sa te priveasca de la distanta. Si sa astepte. Partea trista este ca nu va astepta la nesfarsit. Si, in marea asta de femei disponibile, sunt multe care abia asteapta sa treaca prin fata lui.
Tu ce astepti? Sa se intample ce? De ce ar fi gresit sa spui tu „Hai sa luam pranzul impreuna!” sau „Hai sa bem o cafea!”?
Daca o relatie este despre doi, de ce inceputul ar trebui sa vina neaparat numai de la el?
Hai, pune rochia aia neagra, frumoasa, ia-ti tocurile rosii, trage aer in piept, zambeste si iesi in oras! Poate ca o sa va recunoasteti din priviri, pe o strada, sub un felinar!
Cu drag,
Ra Lu ❤
RaLu cu spatiu 