Am citit zilele trecute o povestioara cu morala, pe care o sa o redau intocmai mai jos :
” … pe la 1570, rabinul Judah Loew ben Hezalul a modelat o creatura din lut menita sa ii protejeze pe evreii din ghetou, prigoniti de imparatul Rudolf. Si careia, pentru a-i da viata, ii scrisese pe frunte cuvantul EMET, adica adevar. In aceasta varianta, avem o idee foarte folosita in special in cartile si filmele stiintifico-fantastice, in care masina dobandeste propriul suflet si propria-i constiinta si nu asculta de creatorul ei. Ma rog, asta ar spune astazi unii despre intreaga omenire, insa nu e cazul sa dezvoltam acum. Cert e ca golemul o ia razna si vrea sa fie si el om, adica sa aiba vointa proprie, dar, fiind needucat si lipsit de discernamant, calca in strachini, asa ca sparge tot ce intalneste in cale, fara sa apuce, din fericire, sa raneasca pe nimeni, iar rabinul, cu o singura miscare de deget, ii sterge prima litera din inscriptia de pe frunte. Astfel, cuvantul EMET, adevar, ajunge MET, adica moarte. Iar golemul se face tandari.
…
Adevarul e cel care aduce viata. Dar, daca e schilodit sau deformat, ucide … ” **
Ce vreau sa spun este ca, din punctul meu de vedere, cuvintele sunt printre putinele lucruri care, o data spuse, nu mai pot fi retrase. Raman! Si afecteaza, intr-un fel sau altul.
„Un singur cuvant poate strica un suflet, chiar daca a zidit 10 suflete!” – Jean Paul Sartre
Ganditi-va la asta si folositi cu grija cuvintele! Nu le ignorati puterea!
Cu drag,
Ra Lu ❤
* * sursa text : Biblia Pierduta – Igor Bergler
RaLu cu spatiu 